A curs multă cerneală în legătură cu implozia administraţiei şi a instituţiilor afgane, inclusiv a celor de securitate, cam peste noapte, risipire în vânt a unor instituţii fragile încununată de fuga preşedintelui afgan Ashraf Ghani din ţară, în plină criză la Kabul.
Mai întâi câteva lucruri despre regimul lui Ashraf Ghani – extrem de corupt, despre care inspecţia americană a concluzionat că nu se ştie dacă au fost plătiţi soldaţii sau dacă ei există cu adevărat la nivelul pretins, fiind invocată posibilitatea ca Ghani să păcălească americanii şi să aibă trupe doar pe hârtie. Unii au vorbit iniţial de câteva mii inexistente, în mod real, apoi zeci de mii, cele mai extreme referinţe vorbesc de peste 100.000, ba chiar până la 200.000 din soldaţii raportaţi care nu existau în realitate, iar banii pe soldele lor erau luate de preşedintele Afganistanului şi potentaţii regimului. Plătiţi de contribuabilii americani şi străini.
În recenta vizită la Casa Albă, Ghani a dat asigurări că are o forţă de apărare solidă şi se va decurca cu talibanii – circa 80.000 de luptători insurgenţi, din estimări – şi a fost ameninţat cu faptul că americanii vor tăia finanţările din cauza corupţiei şi deturnării acestor fonduri. Ghani a mai produs o greşeală în negocierile cu talibanii, refuzând, când avea o altă postură şi poziţie de negociere mult mai puternică, să accepte un guvern de tranziţie în care jumătate din posturi să fie ocupate de afgani.
Ghani a vrut să administreze el alegerile ce urmau să vină, cu promisiunea că el nu va candida pe nici o poziţie. Asta a blocat negocierile, alegerile nu au mai avut loc(poate nu vor avea loc niciodată, nici măcar formal, pentru a legitima regimul taliban) şi a dus aici, la situaţia de azi. SUA şi aliaţii nu au pierdut un război în Afganistan. Au ţinut talibanii la respect chiar şi cu 8-12.000 de militari în ultimii 2-3 ani, cu sprijinul trupelor militare şi de securitate afgane antrenate. Dar au ratat obiectivul forţei de securitate, din cauza deturnărilor de fonduri, dar mai ales din cauza faptului că aceste trupe nu au avut conducere politică şi dorinţă de luptă, nu au existat comendanţi la vârf destoinici şi dornici să lupte şi nici voinţă politică.
Citeste mai mult: adev.ro/qxyxpu
