România priveşte cu seninătate şi mândrie misiunea sa în Afganistan. Sigur, dăinuie îngrijorarea pentru poporul afgan şi evoluţiile de pe teren, atrocităţile care i-ar aştepta pe afgani sub un regim Taliban deplin.
Misiunea şi obiectivele României în Afghanistan
România a plecat în Afganistan, acum 19 ani, cu câteva obiective strategice majore în minte: mai întâi, să sprijine partenerul strategic american, care fusese subiectul atacului terorist de la 11 septembrie, şi să combată terorismul. De aceea am fost prezenţi până la final în operaţiunea Enduring Freedom, apoi în misiunea NATO ISAF, până la misiunea finală a Alianţei, Resolute Support. Apoi România a dorit să se comporte ca membru NATO, să demonstreze utilitatea, interoperabilitatea şi calitatea forţei dislocate, relaţia cu afganii din regiunea unde s-au aflat şi au luptat, la distanţă strategică pentru a putea intra în NATO.
În fine, o altă componentă a misiunii a vizat pregătirea cât mai multor militari în condiţii grele, reale, de luptă. Astfel că, cei 32.000 de militari, care s-au aflat pe teren în cei 19 ani, reprezintă oameni cu experienţă de luptă reală, o garanţie internă a capacităţii de apărare şi un element major de descurajare pentru orice potenţial inamic.
De aceea România şi-a putut asuma, senin, încheierea misiunii din Afganistan.
Şi-a respectat şi angajamentul, a intrat şi ieşit din teatru când misiunile s-au terminat, a apărat aeroportul Kandahar până la predarea către trupele afgane, şi au putut organiza cu mândrie parada militară, la 21 iulie, pentru onorarea misiunii în care au căzut 27 militari şi au fost răniţi 227, unii grav. Dar obiectivele României au fost pe deplin atinse, iar evenimentele retragerii intempestive de duminică, 15 august, nu au afectat cu nimic această realitate şi percepţie publică. România nu a perceput în nici un moment, la nici un nivel, misiunea din Afganistan ca pe un eşec, ca pe un cost sau o problemă de imagine după 15 august.
Citeste mai mult: adev.ro/qy8a26
