România a extras din Afganistan 49 de cetățeni români și 156 de colaboratori afgani, precum și 7 cetățeni ai altor state. Bogdan Aurescu, ministrul Afacerilor Externe, explică într-un interviu pentru G4Media.ro cum au decurs operațiunile de evacuare, cum consulul român a fost lovit de un glonț al talibanilor la poarta aeroportului.
Pe 20 august am avut una dintre încercările de a introduce în aeroport un grup de aproximativ 20 de afgani, inclusiv femei și copii, membri de familie. Am stat cu ei mai bine de 3 ore, ghidându-i prin Kabul și în jurul aeroportului, pentru a-i aduce în siguranță la una dintre porțile unde îi aștepta echipa românească din aeroport. A fost extrem de complicat: mulțimi enorme de afgani care încercau să intre în aeroport, puncte de control talibane controlate de diverse facțiuni, o situație de securitate care le putea pune în pericol sănătatea și viața în orice moment. I-am adus la una dintre porțile despre care știam, dar situația s-a schimbat brusc și acea poartă nu a mai putut fi folosită.
„A trebuit să-i ghidăm câțiva kilometri spre o altă poartă. O cursă contra cronometru, pe de o parte pentru cei din aeroport, pe de alta pentru afganii din afară, pe care îi ghidam din camera celulei de criză. Consulul nostru i-a așteptat la cea de-a doua poartă, mai mică, pe care putea ieși pe jumătate, agitând ca semn de recunoaștere vesta tricoloră a celulei de criză. Între timp, grupul s-a micșorat. Una dintre jurnalistele afgane din grup a leșinat de epuizare și colegii ei jurnaliști au renunțat – ca să o ducă la spital. Cu greu, ceilalți au ajuns lângă a doua poartă. Se întunecase, vesta nu mai era vizibilă, consulul a folosit o lanternă verde.
Brusc a început să se tragă serios. Un glonț rătăcit, tras în aer, l-a atins pe consul, dar nu a pățit nimic, nu a fost rănit pentru că avea echipament de protecție. Și a continuat cu curaj să agite lanterna aceea verde, deși era clar că în întuneric se expunea unui risc crescut. I-am admirat și îi respect enorm curajul și abnegația. Îl striga pe nume pe liderul de facto al grupului, prin care le coordonam mișcările, pentru a ghida grupul spre poartă. Îl auzeam cum striga inclusiv prin telefonul afganului cu care țineam legătura, erau aproape de poartă.”
mai mult la /www.g4media.ro/
